sâmbătă, 10 octombrie 2009

Anotimpuri


O vara ne-am iubit nebuni
Sau te-am iubit nebuna,eu,
Impleteam raze in cununi
Si-mi alergai grabit prin vise,
Furam duminica din luni
Sa te mai tin o clipa-n brate...
Iubitul meu cu gene-nchise !

In toamna timpul s-a oprit,
Si am ramas privind la noi
Intr-un tablou cu rama gri
Udat de lacrimi si de ploi,
Crapat de vantul nemilos,
Acoperit de frunze reci,
Si-am realizat ca adevarul
E ca eu stau...si ca tu pleci.

Si a venit firesc si iarna
Si m-a gasit ingenuncheata
Lipind cu picaturi de suflet,
Toti fulgii negrii de zapada,
Facandu-mi palmele tot reci
Sa nu topesc dintr-o greseala
Iubirea ce se renastea
Din sufletul facut lipici
Si fulgii cu bujori de vara !

Spre primavar-am renuntat
Caci soarele ce altadata,
Ne alerga pe campuri ude ,
Si ne-nalta pe culmi de rai
Ne-a dezghetat iubirea-ndata
Si a pus flori unde erai :
Din toporasi mi-a facut zambet
Din lacramioare ochi senini,
In loc de suflet mi-a pus roua,
Pe frunte mi-a cernut petale,
Si m-a facut sa uit de locul
In care-n toamna ne iubeam,
Iubitul meu din totdeauna,
Nelinistea de peste an,

Acum doar amintirea te pastreaza
Caci anotimpurile toate te-au uitat
Te-aduce inapoi doar cate-o raza
In diminetile din fiecare vara,
Si-ti mai aud adesea vocea
In noptile de toamna clara
Si iarna inca mai incerc
Sa-ti recompun din fulgi privirea.
Doar primavara imi spun sincer
Ca sa te uit e cel mai bine,
Iubitul meu captiv in clipe
Eternul anotimp de maine !


~~Mady~~

Un comentariu:

Demoiselle-Delerium ! spunea...

superba . ca toate de altfel !