Zbor frant

Un cer senin,si-un vant usor
Erau de-ajuns sa pot sa zbor,
Sa ating cerul cu privirea
Si-n el sa vad nemurirea.


Zburam pe nori de primavara
Si ma pierdeam in asfintit,
Iar grijile pareau sa moara
In acest loc neprihanit.


Simteam ca lumea e a mea
Si sufletul imi inflorea,
Eram departe de durere
De tot ce-i rau,de tot ce piere.


Dar mi-am intors atunci privirea
Si te-am vazut cum ma priveai
In ochii tai vedeam iubirea,
Si ma topeam cand imi zambeai.


Timid,incet,m-ai prins de mana
Si mi-ai soptit c-un glas duios:
"Hai lasa Raiul asta-n urma,
Si mergi cu mine-acolo jos!"


Fara sa ma gandesc macar
Te-am luat de mana si-am zis "Haide!"
Si n-am simtit cum cerul trist
Imi plange aripile frante.


Cand am atins pamantul rece
Vroiam doar sa te simt aproape
Dar tu mi-ai zis ca n-are rost
Ca de acum ma lasi deoparte!


Am inteles ca tot ce-ai vrut
A fost sa ma desparti de Rai
Si-mi pare rau ce te-am urmat
Si c-am crezut ca ma iubeai.


Mi-e dor sa mai pot iar zbura
Si fiecare gand e-un chin,
Iar lacrimile sunt de gheata
"Mi-e dor de cerul meu senin!"


Sper ca-ntr-o zi ai sa regreti
Si-ai sa primesti osande
C-ai frant un zbor atat de pur
Si doua aripi blande!

      ~~~Mady~~~